Dosarul de rețea al omului de afaceri Dan Șucu, publicat integral, conține un angajament semnat cu Securitatea în 1984 și dovezi ale redactării a cel puțin 58 de note informative. Documentele, care acoperă perioada iunie 1984 – noiembrie 1989, contrastează cu o decizie a CNSAS din 2015, care a stabilit că patronul clubului Rapid nu a avut calitatea de colaborator al Securității în sensul legii.
La 16 august 1984, pe când avea 21 de ani și era student în anul al III-lea la Politehnică, Dan Viorel Șucu a semnat angajamentul. La acea vreme, era și ghid colaborator extern la ONT Carpați. În documentul olograf, acesta își asuma explicit sprijinirea organelor de securitate. „Subsemnatul Șucu Dan […] mă angajez să sprijin organele de securitate prin informarea lor cu toate datele și informațiile pe care le voi constata în timpul însoțirii grupurilor de turiști străini sau al discuțiilor pe care le voi purta cu aceștia ori aflate de la alte persoane”, se arată în textul citat în dosar. El a promis că va respecta indicațiile primite și că va semna notele informative cu pseudonimul „Mircea Crișan”.
Activitatea sa informativă este documentată în dosarul R303384, care însumează 62 de file. Între iunie 1986 și decembrie 1987, Șucu a redactat un număr de minimum 58 de note informative. Conform documentelor, sarcina sa principală era să obțină informații despre turiști străini, reprezentanți ai firmelor din turism, jurnaliști, dar și despre colegi.
În ciuda acestor probe, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a emis în 2015 o adeverință care concluziona că Dan Șucu nu a fost colaborator al Securității în sensul definit de lege. Decizia de la acel moment nu a fost unanimă, fiind înregistrate trei opinii separate, formulate de Florin Abraham, Florian Bichir și Corneliu Turianu. Potrivit Jurnalul Național, dosarul publicat acum în integralitatea sa oferă mai multe detalii decât rezumatul cunoscut anterior.
Înainte de recrutarea sa, tânărul Șucu fusese caracterizat de alte surse ale Securității. O notă din 26 iulie 1984, semnată de sursa „Raluca”, îl descria ca fiind „foarte conștiincios și îndatoritor” și „timid, dar fără exagerare”. O altă perspectivă, mult mai critică, apare într-o notă din 9 august 1984, a sursei „Sorina”. După ce menționează notele obținute de Șucu la examenul de atestare pentru limba engleză (7 la cunoștințe social-politice, 8 la patrimoniu turistic, 9 la tehnică turistică și 7 la engleză), sursa îl cataloga drept: „Timid, greoi în gândire, bâlbâit. Un mediocru necesar!”.
Documentele publicate lasă două aspecte neclarificate. Primul este conținutul exact al celor 58 de note informative și, mai ales, care au fost consecințele concrete pentru persoanele vizate de acestea. Al doilea aspect se referă la raționamentul juridic care a stat la baza deciziei CNSAS din 2015, având în vedere existența angajamentului și a numeroaselor note. Dosarul se oprește la data de 6 noiembrie 1989, fără a menționa o încetare a colaborării, ceea ce ridică ipoteza continuării acesteia, însă nu sunt prezentate dovezi concrete în acest sens.