În Formula 1, calculul campionatului pornește de la clasamentul final al întrecerii: o penalizare poate transforma o egalitate la puncte într-un avantaj decisiv. Ordinea trecerii liniei de sosire poate fi modificată prin sancțiuni, iar distanța unei curse întrerupte stabilește ce punctaj se acordă.
Regulamentul Federației Internaționale a Automobilului (FIA) pentru sezonul 2026 este aplicabil din 1 ianuarie 2026. Titlul îi revine pilotului care încheie sezonul cu cel mai mare total, obținut prin însumarea punctelor din Marile Premii și sprinturi, întrecerile mai scurte disputate separat.
În cazul în care două mașini împart o poziție, punctajele locurilor respective se însumează, apoi se distribuie în mod egal. Pentru egalitate pe locurile patru și cinci, într-o cursă punctată integral, calculul este (12 + 10) ÷ 2 = 11 puncte pentru fiecare.
- Locul 1: 25 de puncte în cursă; 8 în sprint.
- Locul 2: 18 puncte în cursă; 7 în sprint.
- Locul 3: 15 puncte în cursă; 6 în sprint.
- Locul 4: 12 puncte în cursă; 5 în sprint.
- Locul 5: 10 puncte în cursă; 4 în sprint.
- Locul 6: 8 puncte în cursă; 3 în sprint.
- Locul 7: 6 puncte în cursă; 2 în sprint.
- Locul 8: 4 puncte în cursă; 1 în sprint.
- Locul 9: 2 puncte în cursă; niciun punct în sprint.
- Locul 10: 1 punct în cursă; niciun punct în sprint.
Articolul A2.2 stabilește următoarele valori pentru întrecerile la care se distribuie punctajul integral.
Calculul fiecărei etape folosește poziția din clasamentul final și punctajul aplicabil întrecerii respective. Se însumează apoi toate rezultatele sezonului, fără eliminarea celor slabe. În campionatul echipelor intră punctele ambelor mașini, atât din curse, cât și din sprinturi.
Cursa și sprintul alimentează același total
O sancțiune poate elimina nevoia de departajare
Articolele B1.9.5-B1.9.7 ale regulilor sportive prevăd inclusiv penalizări de timp și descalificări. Secundele adăugate pot muta un pilot într-o poziție care aduce mai puține puncte sau în afara locurilor punctabile. Descalificarea îl elimină din rezultatele întrecerii.
Un calcul orientativ, cu doi piloți ipotetici, arată diferența. A intră în ultima cursă cu 48 de puncte, iar B cu 49. Dacă rezultatul final îi plasează pe A al nouălea și pe B al zecelea, fiecare încheie sezonul cu 50 de puncte. Este necesară departajarea.
Dacă o sancțiune de timp inversează aceste poziții, A ajunge la 49 de puncte, iar B la 51. În acest scenariu, B câștigă comparația prin total, fără verificarea victoriilor sau a celorlalte clasări.
Pentru contestarea unei nereguli din competiție, Codul Sportiv Internațional prevede, ca regulă generală, un protest în maximum 30 de minute după publicarea clasamentului provizoriu. Intenția de apel trebuie comunicată în scris în cel mult o oră după decizie. Depunerea apelului are termen de 96 de ore, cu excepțiile stabilite de Cod.
Cazul Gasly arată cum se modifică rezultatele ulterior
Potrivit deciziei FIA privind Marele Premiu al Principatului Monaco, pe 7 iunie 2026, pilotul Pierre Gasly, aflat în mașina cu numărul 10, a primit două sancțiuni de câte cinci secunde pentru viteză excesivă pe linia boxelor. Comisarii au constatat încălcarea articolului B1.6.3a din secțiunea B a regulamentului.
În aceeași zi, echipa Alpine a cerut revizuirea ambelor decizii, în baza articolului 14 al Codului Sportiv Internațional. Pe 12 iunie, comisarii au acceptat existența unui element nou, semnificativ și relevant, care nu le fusese disponibil când aplicaseră sancțiunile. Au retras penalizările și au dispus modificarea rezultatului cursei, precum și recalcularea punctajelor piloților și echipelor.
McLaren și Red Bull au depus apel pe 16 iunie. Prin decizia publicată la 4 septembrie 2026, Curtea Internațională de Apel a FIA le-a admis demersurile, a restabilit ambele penalizări și a cerut corectarea documentelor cu rezultatele și punctele campionatului.
- Locul 1: 25 de puncte în cursă; 8 în sprint.
- Locul 2: 18 puncte în cursă; 7 în sprint.
- Locul 3: 15 puncte în cursă; 6 în sprint.
- Locul 4: 12 puncte în cursă; 5 în sprint.
- Locul 5: 10 puncte în cursă; 4 în sprint.
- Locul 6: 8 puncte în cursă; 3 în sprint.
- Locul 7: 6 puncte în cursă; 2 în sprint.
- Locul 8: 4 puncte în cursă; 1 în sprint.
- Locul 9: 2 puncte în cursă; niciun punct în sprint.
- Locul 10: 1 punct în cursă; niciun punct în sprint.
Distanța parcursă stabilește reducerea punctajului
Pentru o cursă întreruptă, reperul din articolul A2.2 este distanța parcursă de lider, raportată la cea programată. Există patru trepte:
Minimum două tururi, dar mai puțin de 25% din distanță: primesc puncte locurile 1-5, astfel: 6, 4, 3, 2, 1. De la 25% inclusiv până sub 50%: punctează locurile 1-9, cu 13, 10, 8, 6, 5, 4, 3, 2, 1. De la 50% inclusiv până sub 75%: punctează locurile 1-10, cu 19, 14, 12, 10, 8, 6, 4, 3, 2, 1. La atingerea pragului de 75%: se distribuie punctajul integral.
De exemplu, o cursă încheiată după parcurgerea de către lider a 40% din distanță îi aduce celui clasat al doilea 10 puncte, în loc de 18. Dacă același pilot câștigă și un sprint punctat integral, cele două rezultate îi aduc 10 + 8 = 18 puncte.
Procentul nu este singura condiție. Liderul trebuie să parcurgă minimum două tururi complete și consecutive fără intervenția mașinii de siguranță și fără limitarea vitezei prin mașina de siguranță virtuală. În lipsa acestei condiții, nu se distribuie puncte.
Sprintul întrerupt are alt prag: dacă liderul nu a acoperit jumătate din distanța prevăzută, întrecerea nu punctează. Rămâne obligatorie și condiția celor două tururi consecutive fără intervențiile de siguranță.
Abandonul nu exclude automat punctele
Un pilot care abandonează poate puncta dacă figurează în clasament într-o poziție eligibilă. Articolul B2.5.5 stabilește că o mașină nu este clasificată atunci când a parcurs mai puțin de 90% din numărul de tururi efectuat de câștigător. Acest procent decide clasificarea mașinii, nu treapta de punctaj a unei curse oprite.
Nici cel mai rapid tur, nici prima poziție pe grila de start nu aduc puncte în 2026. Bonusul pentru cel mai rapid tur fusese introdus în 2019, pentru piloții clasați între primii zece, și a fost eliminat începând cu sezonul 2025. Potrivit articolului Formula1.com despre modificările din 2025, vechea regulă permitea și unui pilot din afara zonei punctabile să înregistreze cel mai rapid tur și să împiedice un rival să primească bonusul, fără să îl încaseze el însuși.
Victoriile în curse sunt primul criteriu la egalitate
Dacă totalurile de la încheierea sezonului sunt identice, articolul A2.2 cere compararea numărului de curse câștigate. La egalitate și aici, se verifică locurile secunde, apoi cele de pe treapta a treia și următoarele poziții, până când apare o diferență. Rezultatele calificărilor intervin dacă toate aceste comparații păstrează egalitatea.
Un exemplu ipotetic pune față în față două bilanțuri. Pilotul A câștigă o cursă, termină alta al doilea și obține o victorie în sprint: 25 + 18 + 8 = 51 de puncte. Pilotul B are clasări pe locurile doi, trei și cinci în curse, plus un sprint câștigat: 18 + 15 + 10 + 8 = 51. A se situează înaintea lui B datorită victoriei din cursă.
Potrivit ghidului Formula1.com, campionatul piloților se desfășoară anual din 1950, iar competiția echipelor a fost introdusă în 1958. În 1984, Niki Lauda l-a devansat pe Alain Prost cu jumătate de punct, cea mai mică diferență care a decis titlul piloților. În sezonul 2025, Lando Norris a încheiat cu un avantaj de două puncte față de Max Verstappen.